1 Instaurarea comunismului în România

Regimul comunist din România s-a instaurat gradual, imediat după 23 August 1944 când Partidul Comunist Român a început să crească în România având parte de susținerea sovieticilor prezenți în țară. La 6 Martie 1945 prin presiunea exercitată de Moscova, Petru Groza a impus un guvern și astfel s-a preluat puterea. În Noiembrie 1946, alegerile parlamentare au fost falsificate de către comuniști și aliații lor iar pe 30 Decembrie 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice de către Petru Groza și Gheorghe Gh. Dej; monarhia a fost abolită iar România a fost declarată Republica Populară Română prin act neconstituțional. În 1948 s-a promulgat noua constituție a R.P.R. și astfel s-a legalizat noul regim totalitar.

Chiar de la începutul său, regimul comunist a îmbrățișat ateismul promovat de Lenin, filosofia materialist dialectică a lui Marx și Engels, clericii au fost izolați, creștinii au început să fie batjocoriți și imediat după aceea s-a început persecutarea lor. Creștinismul era tolerat ca o relicvă a trecutului care era menită dispariției. Din cauza acestui lucru comuniștii s-au împotrivit sau au descurajat tipărirea și distribuirea de biblii și literatură creștină și chiar le-au și distrus când au avut ocazia. Biblia a fost considerată nocivă întrucât cetățenii străini care ajungeau la granițele României de atunci erau întrebați dacă au droguri, arme sau biblii.

În întreaga perioadă a comunismului românesc, Biblia și literatura creștină a reprezentat o mare problemă pentru creștinii din România, în special, cei evanghelici care doreau să le aibă. Pentru a rezolva această problemă, evanghelicii au avut la dispoziție două soluții. Prima, pe cale legală însemna depășirea multor piedici din partea autorităților, dar rezultatele erau foarte modeste, iar a doua era aducerea clandestină în România a literaturii religioase din Vest, dar aceasta presupunea expunerea la mari riscuri pentru cei care aveau să se implice în astfel de acțiuni. Astfel, creștinii din România au decis să folosească a doua cale, adică transportul clandestin al bibliilor din vest în țară. Aici vom arăta creștini evanghelici români care au luat inițiativa și au format rețele de transport clandestine și ceea ce au avut de suferit sau cum și-au pierdut viața pentru implicarea în astfel de activități. Pe lângă credincioși români au fost și credincioși din străinătate care prin vizitele lor căutau să introducă biblii în România. Oricare din ei, au fost nevoiți să depună mari sacrificii, să le ascundă, să sufere sau să întâmpine probleme, neplăceri dacă au fost depistați. Toate acestea porneau chiar de la președintele României socialiste, Nicolae Ceaușescu care a făcut din aceasta politică de stat. Trebuie de menționat aici că o parte dintre credincioși au ajutat pentru transportul clandestin al bibliilor în România iar alții au ajutat ca bibliile să fie duse în Uniunea Sovietică sau alte state est europene comuniste unde situația era și mai grea.

Din dorinţa de a persecuta creştinii, Nicolae Ceauşescu a comandat distrugerea a 20.000 de Biblii venite din Statele Unite ale Americii. În ciuda politicii oficiale de pretinsă toleranţă, la începutul anilor '80, drepturile omului în România erau încălcate flagrant. Acest lucru a atras atenţia membrilor Camerei Reprezentanţilor din America, care, în mai 1984, s-a reunit într-un Human Rights Caucus (Grup Parlamentar al Drepturilor Omului), şi au redactat o scrisoare pentru Nicolae Ceauşescu. Cei 190 de membri marcanţi ai Camerei îşi exprimau dezamăgirea faţă de felul în care România sfida prevederile de la Helsinki privind drepturile omului. Despre această scrisoare aminteşte Radu Ioanid, într-una din cărțile sale „Securitatea și vânzarea evreilor”. În iunie 1984, The New York Times şi Wall Street Journal au scris că pe unele role de hârtie igienică puteai găsi fragmente de versete biblice. Guvernul român a permis World Reform Aliance să expedieze 20.000 de Biblii Bisericii Reformate din Transilvania pe la începutul anilor 1980. Oricum, nimeni nu mai ştie numărul exact de Biblii care au reuşit să ajungă la destinaţie, adică la enoriaşi. Bibliile nedistribuite au ajuns la fabricile de celuloză şi hârtie din Galați, Brăila şi Bistriţa, unde au fost reciclate şi transformate în hârtie igienică, începând să fie puse în vânzare în magazinele de stat din februarie 1985”, a mai scris Radu Ioanid.

Odată cu instaurarea comunismului în România în 1948, întreaga țară a fost izolată de lumea civilizată. Pentru mai mulți ani autoritățile comuniste s-au opus tipăririi de biblii iar, din cauza politicii de izolare impusă de autoritățile comuniste, legăturile externe cu țările vestice au fost afectate. Totuși, credincioșii din vest au început să fie conștienți de persecuția, greutățile pe care le întâmpinau credincioșii din țările comuniste. Astfel, în ciuda acestor adversități, creștini din vest au început să plănuiască, să riște și să vină spre țările Europei de est, inclusiv în România.

2 Brother Andrew și Dick Langeveld

Călătoriile acestor creștini din vest erau pregătite minuțios și așa cum se arăta mai sus cu asumarea unor mari riscuri. Un lider creștin olandez, brother Andrew, pe numele real Andrew van der Bijl, supranumit Gods smuggler (Contrabandistul lui Dumnezeu) – este un personaj legendar pentru angajarea sa în distribuirea bibliilor în țările comuniste, care i-a inspirat și pe alții să se implice în astfel de acțiuni. Brother Andrew a început această activitate misionară clandestină în jurul anilor 1955, el ajungând și în România în jurul anilor 1957-1958, aducând biblii ascunse în autoturismul său Volkswagen. Ulterior, el a fondat organizația Open Doors care este implicată și astăzi la nivel mondial în ajutorarea creștinilor persecutați. După o perioadă de timp, un alt creștin olandez pe nume Dick Langeveld s-a alăturat lucrării fratelui Andrew, ulterior în cadrul organizației Open Doors. A venit de multe ori în România cu biblii din anii 1970 și a continuat să vină să ajute chiar și după ce România și-a recâștigat libertatea.

3 Richard Wurmbrand și organizația Vocea Martirilor

O altă organizație creștină care s-a implicat și a ajutat foarte mult la tipărirea și distribuirea de biblii în România comunistă este cea fondată de pastorul Richard Wurmbrand. El s-a implicat în distribuirea de biblii imediat după instaurarea comunismului în România și pentru aceasta a stat 14 ani în temnițele comuniste. După ce a fost eliberat, o organizație creștină din vest a plătit bani pentru el și familia lui și astfel a ajuns în Statele Unite ale Americii. A fost invitat să depună mărturie despre perioada când a fost închis în fața congresului Americii. Imediat după aceea a fondat organizația Isus pentru lumea comunistă, ulterior a rămas cu numele de Vocea Martirilor. Datorită pastorului Richard Wurmbrand, prin organizația fondată de el s-au tipărit foarte multe biblii care s-au adus în România și, de asemenea, în URSS.

4 Ieremia Hodoroabă

La această lucrare de ajutorare cu biblii și literatură creștină a fost implicat și pastorul baptist român Ieremia Hodoroabă. Ieremia Hodoroabă s-a născut pe 30 septembrie 1923 în Pătrăuții de Jos din Bucovina de Nord. În anul 1948 a emigrat în Franța unde s-a căsătorit cu o credincioasă franțuzoaică și apoi la Paris, pe lângă slujirea sa ca pastor al bisericii baptiste române, pentru mulți ani a avut o emisiune creștină transmisă prin Trans World Radio din Monte Carlo, Monaco. A înființat și o editură Glasul Îndrumătorului Creștin prin care a publicat și expediat clandestin literatură creștină și a ajutat cu mii de biblii credincioșii din România, multe fiind trimise chiar prin poștă în perioada 1961-1967, dar o parte din ele au fost returnate.

5 Vladimir Caravan și echipa

În anii '60, rețeaua clandestină coordonată de Vladimir Caravan a reprezentat una dintre primele și cele mai îndrăznețe structuri de rezistență spirituală, axată pe traducerea, multiplicarea și distribuirea ilegală a literaturii creștine interzise de regimul comunist din România. Vladimir Caravan cunoscut cu pseudonimul Iosif Warten, s-a născut pe 7 Aprilie 1933 în localitatea Hotin, URSS. Rețeaua sa foarte timpurie de transport clandestin de biblii din România acelor vremuri a fost susținută atât de organizația creștină Underground Evangelism din S.U.A cât și de organizația Hilfe fur die martirer kirche (Organizația de ajutorare a bisericii martire) cu sediul în Germania, condusă de pastorul Richard Wurmbrand. Pentru a face această activitate, a participat în 1968 în Polonia la un seminar al acestei organizații pentru echipare în vederea lucrării. Această organizație l-a susținut ulterior pe el și pe membrii rețelei cu cantități mari de literatură religioasă și alte bunuri pentru a fi distribuite în întreaga țară și în URSS. A reușit să fugă din țară în 1971, el aflând că autoritățile comuniste i-au făcut dosar penal în care era condamnat la 3 ani de închisoare. S-a stabilit în Elveția și a lucrat mai mulți ani la postul de radio IBRA având o emisiune „Vestea bună”. În rețeaua sa au fost 14 persoane și imediat după plecarea sa în străinătate, 7 membri ai rețelei au fost condamnați la închisoare.

6 Ioan Clipa

Prin credinciosul Vasile Răscol din Pătrăuți care a lucrat împreună cu Vladimir Caravan, credinciosul Ioan Clipa din Suceava care era și prezbiter al Bisericii Creștine după Evanghelie din Suceava, a acceptat să fie parte dintr-o rețea de transport clandestin de biblii. A început să activeze din 1968 și să transporte biblii și noi testamente în vizitele care le-a făcut în URSS și Polonia împreună cu soția lui, Teodora. Apoi, de asemenea, trimitea pachete de biblii prin șeful de tren de la cursele de tren care treceau prin Suceava spre URSS. Acesta din urmă, la o oră și un loc bine stabilit arunca de pe fereastra trenului pachetul de biblii de unde era preluat de un alt colportor și astfel bibliile ajungeau la credincioși. Prin cineva care l-a spus organelor de securitate, a ajuns pe lista neagră a securității. În Decembrie 1972 a fost arestat de securitate și i s-a făcut percheziție la domiciliu iar nu mult după aceea și-a pierdut și locul de muncă. A rămas sub atenția organelor de securitate fiind arestat la domiciliu, au urmat interogări la securitate, a suportat bătăi care i-au afectat serios starea de sănătate, având nevoie de spitalizări pentru lungi perioade de timp și în final a murit în noiembrie 1980.

7 Procesul de la Rădăuți

În data de 10 ianuarie 1980 a avut loc procesul de la Rădăuți. În apropierea clădirii tribunalului din Rădăuți erau strânși aproximativ 600 de credincioși evanghelici din șase județe ale României: din Sibiu, Alba, Mureș, Bacău, Iași și Suceava. Organele de miliție au format o veritabilă barieră vie pentru ca nimeni să nu intre în sala de judecată. Potrivit unor credincioși încă în viață, mulți oameni s-au strâns pentru a-și arăta sprijinul pentru cei care erau condamnați și în timpul care l-au petrecut acolo au cântat împreună cântări creștine. Cei care au fost condamnați erau: Gheorghe Hofman, Michael Kloos, Paul Gross, Mathias Fakner și Manfred Herbert. Ei au fost judecați pentru activitatea de transport clandestin de biblii fiind vinovați de răspândire ilegală de tipărituri și benzi magnetice cât și de propagandă împotriva sistemului politic. În final s-a dat sentința pentru fiecare, toți primind pedeapsa cu închisoarea de la trei ani până la 1 an și 6 luni. Datorită presiunilor din partea organizațiilor din Occident, după aproximativ un an toți au fost eliberați și au reușit să emigreze în străinătate, frații sași în Germania, iar Gheorghe Hofman cu familia după mai mulți ani, în 1989 a plecat în Statele Unite ale Americii.

Notă Hofman Fund. Pe panou, titlul acestei părți spune 10 ianuarie 1981, iar fraza de început spune 10 ianuarie 1980. În dosarul familiei, sentința este din 10 ianuarie 1981, iar recursul din 31 ianuarie 1981.

8 Canalul 80

Așa a fost numită această operațiune care a fost pornită de către Gheorghe Hofman din Rădăuți, jud. Suceava împreună cu Vasile D. Lăcătuș din Vicovu de Sus, jud Suceava. Ambii cunoșteau că în URSS era mare nevoie de biblii și întrucât cel din urmă lucra la un șantier de la Stânca Costești, chiar în granița dintre România și URSS și pentru că au găsit și pe un credincios din apropiere de Cernăuți cu ajutorul căruia să trimită biblii au pus bazele unei rețele de transport clandestin de biblii. Astfel, în mod regulat, un camion venea și staționa într-o zi anume în apropiere de acel șantier. Se transmitea celor care primeau biblii clandestin din străinătate să vină cu ceea ce doreau să trimită în URSS. Alături de Gheorghe Hofman și Vasile Lăcătuș un membru important al acestei rețele a fost Michael Kloos susținut și de alți sași din Ardeal care primeau biblii din vest. Această operațiune a avut loc între octombrie 1978 și februarie 1980. La un interval de 3 luni se organiza un transport prin care se trimitea între 7000 până la 10000 de cărți. Majoritatea erau biblii, dar și cărți de cântări și literatură creștină. În toată această perioadă ei au transportat peste 100.000 de cărți. În februarie 1980 întrucât organele de securitate aflaseră de această operațiune, s-a decis oprirea acesteia. Fiind în vizorul securității, excavatoristul Lăcătuș a hotărât să plece în altă parte a țării unde a stat ascuns până când s-a aranjat ca să plece în străinătate. Rețeaua a continuat cu Gheorghe Hofman până când doi credincioși sași au fost depistați la un transport care-l făceau dinspre Ardeal înspre nord estul țării. Cercetările organelor de securitate s-au extins până pe 31 octombrie 1980 efectuându-se 21 de percheziții imobiliare în care s-au găsit 2719 biblii, 2135 de broșuri și reviste, 555 de ilustrate, 874 de foi volante, 1695 de pliante. S-a aflat în urma anchetelor că materialele religioase proveneau dintr-un depozit din Karlsruhe, RFG, al Societății Interconfesionale de traducere și răspândire a Bibliei în toate colțurile lumii de unde erau expediate în țările din est. Securitatea a arestat atunci cinci membri ai bisericii creștine după Evanghelie: Paul Gross, Mathias Fakner, Michael Kloos, Manfred Herbert și Gheorghe Hofman, de la aceștia fiind confiscată și valută, iar în final au fost condamnați și au făcut închisoare.

9 Victor și Vasile Răscol, Silvestru Tcaciuc, Pribeagu Eusebiu

Credinciosul Victor Răscol, fiul lui Vasile Răscol din Pătrăuți, Suceava, a fost implicat în distribuirea de biblii și literatură creștină. În 1970, România a avut parte de inundații grave în multe părți ale țării. Multi oameni au avut de suferit în urma acelor inundații și țări vest europene precum Germania și Franța au trimis ajutoare constând în haine, alimente, biblii și literatură religioasă. Fiind cunoscut în Franța, i s-au trimis astfel de bunuri și întrucât a fost descoperit a fost dat în judecată de autoritățile comuniste, fiind amenințat cu închisoarea. Atunci s-a decis să fugă peste graniță împreună cu 3 din cei șase copii, dar au fost prinși. Au fost trimiși la închisoare și după ce au ispășit pedeapsa au fost eliberați și pentru că întreaga familie se confrunta cu lipsuri și sărăcie au hotărât să emigreze în S.U.A. După multe încercări și greutăți au reușit să emigreze. Alți doi credincioși care au fost implicați în transportul clandestin de biblii au fost Silvestru Tcaciuc și Pribeagu Eusebie din localitatea Dănila, jud. Suceava. Silvestru a fost primul care a început din anii 1970 și apoi i s-a alăturat un prieten credincios, consătean cu el, Pribeagu Eusebiu. Ambii au depozitat biblii la locuințele lor, dar de obicei erau puse la locuința lui Silvestru care și-a amenajat și o ascunzătoare, le primeau de la credincioși din Ardeal apoi le trimiteau spre URSS. La arestările care s-au făcut în Octombrie 1980 au fost și ei arestați. Au fost interogați și apoi puși în celule în închisoarea securității din Suceava. Ambii au avut de suferit bătăi din partea securității, însă din mărturia credinciosului Silvestru, Eusebiu a avut parte de bătăi multe și dureroase. În final au fost eliberați, Eusebiu a decis să renunțe la cetățenia română și întrucât avea un fiu în Statele Unite i s-a aprobat să emigreze și a plecat împreună cu restul familiei în Statele Unite ale Americii.

10 Canalul 81

O altă operațiune care a urmat imediat după cea menționată mai sus a fost cea care a transportat biblii clandestin printr-un șlep pe fluviul Dunărea. Capul acestei rețele a fost Klaus Wagner din Sighișoara care a fost ajutat de mulți alți credincioși din țară precum: Costel Georgescu, Silviu Cioată, Mircea Cioată, Ioan Toader, Petru Furnea, Horst Feder, Johann Holzmann, Ioan Răceală și surorile Maria și Fidia Delapeta. Cârmaciul șlepului, Firu Virgil, făcând curse din România spre Regensburg, RFG și retur, a ajuns într-o vizită la Regensburg și a intrat în legătură cu doi emisari ai organizației Isus pentru lumea comunistă. I s-a propus să transporte biblii și literatură creștină în România. După o discuție detaliată a fost de acord și a făcut un prim transport în 1978 cu o cantitate mai mică de cărți și au urmat alte patru transporturi mari. Rețeaua era extrem de bine organizată, se întâlneau noaptea în portul unde ajungea șlepul și aduceau cu bărcile la mal toată literatura care era încărcată în microbuze și pleca în întreaga țară. Din păcate, la transportul din iunie 1981, s-au descoperit în portul Moldova Nouă cărți creștine plutind lângă șlepul respectiv. S-a făcut percheziție, cârmaciul șlepului Firu Virgil a fost arestat împreună cu ceilalți membri ai rețelei, mare parte din ei fiind condamnați la închisoare. Cârmaciul șlepului a rămas în arestul securității, a stat în închisoare și a suferit bătăi severe care i-au pricinuit moartea. S-a înregistrat și cantitatea de literatură creștină adusă de Firu Virgil pe șlep: Biblii mari – 1862, Biblii mici – 1478, Umpleți vidul – 340, Panorama Biblică – 860, Cântările Domnului – 8232, Biblia povestită copiilor – 122, Cărți creștine în maghiară – 306, Sfaturi biblice pentru tineri căsătoriți – 31.

11 Tudorică Sfatcu și biserica baptistă din Iași

În orașul Iași s-a format o rețea de transport clandestin de biblii prin implicarea unor credincioși și a copiilor lor. Avem aici un exemplu în care copiii au urmat lucrarea părinților chiar dacă aceasta implica riscuri atât de mari. Avem mărturia credinciosului Tudorică (Teodor) Sfatcu care este foarte relevantă și descrie lucrarea familiei Sfatcu și a altor credincioși din biserica baptistă nr. 1 din Iași: „ … eu am făcut parte dintr-un grup de la Iași, care a fost activ în primirea de literatură creștină și biblii. Când Dumnezeu te vede credincios in lucrurile mici, te cheamă apoi și la lucruri mai mari. Așa a fost și cu proiectul “Bible Smuggler”. Tatăl meu Neculai Sfatcu a acceptat primele biblii, cam 50, de la misionarul Ulf Oldenburg în anii 67-68. Apoi au urmat transporturi mari... Din anii 80 multe misiuni foloseau mașinile de transport comercial mari unde reușeau să aducă mii de biblii. Implicați cu mine în primirea lor au fost sora mea Genoveva, fratele meu Costică Sfatcu, iar din biserica noastră Silvia Tărniceriu și Elena Boghian, Gicu Cotlet și Emil Căileanu. A primi biblii însemna a le prelua de la mașinile străine, trebuiau depozitate și apoi distribuite. Eram urmăriti de Securitate tot timpul prin vecini, colegi și chiar și de unii frați „informatori”. De multe ori am fost interogat la Securitate, amenințat în diferite feluri și amendat. A avea legături cu străinii era văzut ca fiind antagonist politicii statului român. Dumnezeu ne-a ocrotit și ne-a ascuns în El (Coloseni 3:3)... în 1985 când am primit un transport mare și mutam bibliile de la pastorul nostru Iosif Morcan la biserică, am fost opriți de miliție, eu, soția mea și fratele meu Costică, șoferul mașinii. Finalul a fost că fratele meu a luat pedeapsa de 7 ani și 6 luni de închisoare, printr-o acuzație fabricată de Securitate. A fost eliberat după un an. In toate acestea, Dumnezeu să fie slăvit pentru că El toate le-a pregătit dinainte pentru noi”.

12 Mihai Condrea, Aurel Zlatan, Filip Tăbăcaru

Tot în orașul Iași a mai funcționat o rețea de transport clandestin de Biblii, formată din credincioși care erau din biserici creștine după Evanghelie. Mihai Condrea a lucrat ca mecanic de locomotivă iar în perioada 1972-1974 a transportat biblii din Iași la Ungheni, Rep. Moldova (pe atunci Uniunea Sovietică) de două ori pe săptămână în cursele regulate pe care le făcea pe această rută. A fost ajutat în această activitate de către Costică Sbângu care era ajutor de mecanic de locomotivă, astfel în toată această perioadă au transportat aproximativ 8000 de biblii. La un moment dat a fost descoperit cu 4 biblii asupra sa, a fost anchetat de organele de securitate, a fost judecat în cadrul unui proces și a primit un an de închisoare cu suspendare, aceasta și datorită unei organizații creștine care a făcut presiuni către autoritățile comuniste și a mijlocit pentru el. Alți doi credincioși care au fost prolifici în această activitate și care au colaborat cu cei menționați mai sus au fost credincioșii Aurel Zlatan și Filip Tăbăcaru.

13 Constantin Ioan, Dumitru Jugaru, Neculai Bârsan

În a doua parte a anilor 1980 s-a continuat această activitate de transport clandestin de biblii prin implicarea unor credincioși din județele Botoșani și Suceava. Credinciosul Constantin Ioan din Vlădeni, Botoșani, întrucât avea un automobil ARO (IMS) a fost rugat să transporte o cantitate de biblii din Negreni, Botoșani către Chilișeni, jud. Suceava. Bibliile au fost ridicate prima dată de la Leonte Haralambie și apoi de la Scripcariu Gheorghe din loc. Negreni, jud Botoșani. Bibliile au fost puse în niște stupi pentru a fi ascunse și primul transport s-a făcut cu succes fără să fie depistați. La al doilea transport, au avut parte de control și din păcate au fost descoperiți la o verificare foarte atentă. Ambii credincioși, Constantin Ioan și Dumitru Jugaru au fost duși la sediul miliției și au fost interogați vreme de trei zile după care li s-a dat drumul însă mașina a fost confiscată pe nedrept de organele de securitate și nu a mai fost înapoiată. Un caz mai special este implicarea lui Bârsan Neculai din Chilișeni, jud. Suceava în această activitate chiar dacă era un om cu handicap locomotor, el fiind nevoit să se deplaseze în căruciorul cu rotile peste tot. De multe ori pleca cu trenul spre Ardeal iar de acolo venea cu genți cu biblii, în stațiile de tren cerând ajutor de la personalul CFR sau chiar de la milițieni care asigurau ordinea publică. Rămâne și el o mărturie și o bună aducere aminte pentru ca să înțelegem că nici problemele de sănătate nu i-au oprit pe credincioșii acelor vremuri să ofere biblii celor care le doreau.

14 Portul Constanța, 1979–1982

Bibliile și literatura creștină a ajuns în România și prin navele care ajungeau în portul Constanța. Aici avem mărturia lui Jean Chiforeanu despre felul în care s-a făcut transportul clandestin de biblii înspre alte locuri din țară. „După eliberarea din șantierul Dunăre – Marea Neagră, în mai 1979, singura opțiune pentru mine era angajarea urgentă; singurul loc avea să fie în Portul Constanța ca docker (hamal), unde nu puteam înțelege, eu omul cu studii superioare; de ce? Aveam să aflu că Romani 8:28 este valabil în orice vreme, timp și locație geografică. Așa că din septembrie 1979 am început munca în dana 14, locul de descărcare – încărcare a utilajelor importate și exportate de România prin „AEXIM” Brașov. Trebuie știut că aici am intrat în legătură cu frații din Constanța precum: David Butuc, Constantin Manu, Paul Nicola și alții, care mi-au explicat că pe lângă mărfurile comerciale se tranzitează și o marfă spirituală veșnică - valize cu Biblii, Nou Testamente și broșurile lui Billy Graham). Am acceptat fără frică și fără reținere intrarea în această riscantă activitate, știind și asumându-mi toate riscurile, alături de frații mei. În perioada 1979–1982, când turele de muncă erau acoperite de pocăiți (începând de la vapor până la poarta de ieșire din port), au fost scoase mii și zeci de mii de Biblii, Nou Testamente și broșuri pe calea rutieră, care mai apoi erau descărcate în curțile creștinilor din cartierul km 4–5 (sudul Constanței). Trebuie știut că 85% din Bibliile intrate în țară în perioada comunistă au intrat pe calea apei, prin porturile Constanța, Tulcea, Galați (pe mare) și prin porturile dunărene (Orșova, Moldova Nouă, Drobeta Turnu Severin), din Regensburg, Germania via Iugoslavia.

· Încheierea autorului

Toate aceste mărturii prezentate aici au rolul să ne dovedească foarte clar cum s-a raportat regimul comunist din România față de Biblie, persecuția exercitată față de creștinii care s-au implicat în distribuirea de biblii și literatură creștină, ce au avut de suferit și cum unii și-au pierdut viața. Materialul de față și tot ce s-a scris despre represiunea comunistă în România poate fi și un avertisment pentru cei nostalgici, pentru cei care nu recunosc impactul distrugător care l-a avut comunismul în cei 45 de ani cât a fost în România. În 2006, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, comisia prezidențială condusă de Vladimir Tismăneanu care a studiat comunismul în ansamblu a ajuns la concluzia prezentată în raportul final că regimul comunist din România a fost ilegitim și criminal.

· Locuri marcate pe panou

Satu Mare · Borș · Curtici · Vârșand · Nădlac · Stamora Moravița · Naidăș · Orșova · Moldova Nouă · Drobeta Turnu Severin · Siret Vicșani · Stânca Costești · Măcin · Constanța.

· Panoul întreg

Imaginea de mai jos este lucrarea lui Florentin Clipa, cu rama de sîrmă ghimpată. Fotografiile de sus sînt decupate din ea. Trageți șirul de poze, sau apăsați una și mergeți cu săgețile.

Deschide panoul mare